Marea Lojă Naţională Mixtă din România a primit, în cadrul unei Ţinute Festive organizată sâmbătă, 20 martie, din partea Prea Respectabilului Frate Christophe Toque, Maestrul Venerabil al Lojei de Cercetare Bereshit din Franţa, Patenta care îi dă dreptul să înfiinţeze, în primele trei grade ale masoneriei albastre, loji mixte care să lucreze conform ritualurilor teosofice ale Ritului lui Swedenborg. Această Patentă, emisă de Ilustrul Frate Remi Boyer, care conduce Ritul lui Swedenborg în Franţa, a fost însoţită de un alt document, care îl autorizeaza pe Fr. Vlad Sauciuc, marele maestru al M.LN.M.R., să înfiinţeze atelierele superioare ale acestui Rit în România.
Cu acelaşi prilej, Ilustrul Frate Remi Boyer a fost numit Mare Maestru de Onoare Ad-Vitam al Marii Loji Nationale Mixte din România.
Iată, aşadar, că Ritul lui Swedenborg se întoarce în ţara noastră, după aproape un secol de absenţă, reînnodând tradiţia deschisă de Constantin Moroiu, primul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale Române, care primise, la începutul secolului XX, o Patentă pentru Ritul lui Swedenborg de la John Yarker.
luni, 22 martie 2010
miercuri, 10 martie 2010
Câteva precizări despre cine suntem şi care sunt idealurile noastre
Marea Lojă Naţională Mixtă din România nu are nici o legătură cu alte Obedienţe auto-definite ca fiind masonice din ţara noastră, şi nu caută "recunoaşterea" altor organizaţii similare româneşti sau străine.
Singurele organizaţii similare cu care întreţinem relaţii de prietenie sunt cele care ne-au acordat încrederea lor, înmânându-ne Patentele de funcţionare pentru Riturile practicate astăzi în Obedienţa noastră.
Acestea sunt, toate, din afara ţării şi nu au structuri numeroase, fiind de multe ori limitate la câteva loji de cercetare sau chiar la persoana unuia sau mai multor Conservatori ai Riturilor respective.
Motivele pentru care am ales, în mod conştient şi deliberat, această atitudine, pe care unii o califică drept "auto-izolare", sunt numeroase. Voi încerca să le expun pe scurt, pentru a clarifica unde se situează Marea Lojă Naţională Mixtă în raport cu ceilalţi pretinşi masoni români.
De la bun început trebuie spus că atât Masoneriile masculine, "regulare", care respectă Landmarkurile şi Constituţiile lui Anderson, de sorginte engleză, cât şi cele continentale, laice sau liberale, de tipul Marelui orient al Franţei, au o origine comună.
Ele provin din unirea, la Londra, în anul 1717, a patru loji simbolice care au renegat tradiţia autentică, multiseculară, şi, punându-se în slujba dinastiei de Hanovra, o dinastie străină de insulele Britanice, întrucât provenea din Germania, au rupt orice legătură cu masoneria scoţiană, condusă în mod tradiţional de Dinastia Stuart şi construită cu ajutorul urmaşilor Cavalerilor Templieri refugiaţi în Scoţia după persecutarea lor de către regele Franţei, Filip al IV-lea şi de către papa Clement.
Noile Constituţii, redactate, culmea, de un pastor de origine scoţiană, pe nume Anderson, ca şi "Landmarkurile" adoptate de masoneria engleză, nu aveau alt scop decât manipularea grosolană a istoriei, prin eliminarea oricăror referiri la originea templieră şi la conducerea iacobită a lojelor.
Pentru restaurarea adevărului istoric, vom prezenta, în continuare, un scurt istoric al masoneriei Ordinului regal de Heredom din Kilwinning (Scoţia), adică a ADEVĂRATEI masonerii, operative, sacerdotale, iniţiatice,redusă, astăzi, la un mic grup de adepţi din care, spunem cu mândrie, facem şi noi parte.
ORDINUL REGAL HEREDOM DIN KILWINNING ŞI ADEVĂRATA MASONERIE SCOŢIANĂ
1. Despre semnificaţia numelui Ordinului Regal de Heredom din Kilwinning
Numele Ordinului Regal de Heredom din Kilwinning are o serie de semnificaţii prea puţin cunoscute care, atunci când sunt dezvăluite, scot la iveală aspecte oculte ale istoriei, ale tradiţiei şi ale filiaţiei sale.
Cuvântul "Heredom" a trezit interesul şi curiozitatea multor cercetători, care au formulat mai multe teorii şi interpretări legate de acesta, unele mai plauzibile, altele destul de îndoielnice.
Cunoscutul mason şi scriitor francez René Guénon s-a referit pe larg la semnificaţia cuvântului "Heredom", în mai multe rânduri, în operele sale.
În primul rând trebuie arătat faptul că toate ipotezele pleacă de la rădăcina acestui cuvânt, formată de consoanele "HRDM". Ca şi în limba arabă sau în cea iudaică, semnificaţiile pe care le are această rădăcină diferă în funcţie de diferitele vocale care se interpun între consoanele respective.
Astfel, au fost stabilite următoarele variante:
1) HeiRDoM, cuvânt englezesc care înseamnă "moştenitor" sau "urmaş".
2) HieRos DoMos, cuvânt mixt - grec şi latin - care înseamnă "casă sacră", echivalent cu "templu".
3) HaRoDiM, cuvânt de origine ebraică, care îi desemna pe Supraveghetorii şi Supraintendenţii Lucrărilor pe timpul construcţiei Templului Regelui Solomon (Regi, II) ca şi pe Conducătorii unei Loji.
Pe de altă parte, trebuie să ne reamintim că localitatea scoţiană Kilwinning este celebră atât pentru vechea sa abaţíe, de influenţă celtico- culdee, cât şi pentru antica sa Lojă operativă, cea mai veche despre care există mărturii scrise.
Astfel, conform sensurilor amintite mai sus, există următoarele interpretări:
1) Ordinul Regal al "Moştenirii" sau al "Urmaşilor" abaţiei şi/sau ai Lojei de Kilwinning.
2) Ordinul Regal al Templului (casă sacră, abaţie) din Kilwinning (construit de Loja respectivă).
3) Ordinul Regal al Oficialilor de rang înalt din Loja din Kilwinning.
După cum se vede, toate aceste variante, departe de a se exclude, sunt perfect complementare şi subliniază aspectele creştine, templiere şi masonice ale Ordinului Regal.
2. Despre cele patru pietre de temelie ale anticei Masonerii de Heredom
Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning este urmaşul vechilor confrerii medievale reunite în jurul abaţiei din Kilwinning, Scoţia, în anul 1140 D.C. Această abaţie îi adăpostea pe Oficialii, Maeştrii şi Arhitecţii care lucrau pentru călugării tyronezi de la San Winning, care erau depozitarii spiritualităţii creştino-celtice a Bisericii Culdee. Mai târziu, Loja operativă a amintitei abaţii a fost unită cu Ordinul Cavalerilor Sf. Andrei al Ciulinului, continuator al Templierismului în Scoţia după secolul XIV, ordin înfiinţat de regele Robert the Bruce, după bătălia de la Bannock-Burn (24 Iunie 1314), pentru a-i proteja pe Templierii care se refugiaseră în Scoţia pentru a scăpa de persecuţii şi care l-au ajutat decisiv în amintita bătălie.
Filiaţia iniţiatică a Ordinului Regal Heredom din Kilwinning reuneşte patru curente ale esoterismului tradiţional Occidental, care constituie cele patru Pietre de temelie ce susţin acest edificiu. Ele sunt:
1) Curentul Solomonic, transmiţând legenda construirii Templului lui Solomon.
2) Curentul pitagoreic, transmiţând cunoaşterea Geometriei Sacre.
3) Curentul hermetic, transmiţând Arta Regală, alchimică.
4) Curentul templier, transmiţând Calea Cavalerească prin intermediul Gradelor Înalte scoţiene legate de Dinastia Stuart şi de Lojele "Iacobite"
Ordinul Regal practică ceea ce, în secolul XVIII, se va numi Early Grand Scottish Rite (Marele Rit Scoţian Primitiv) în Lojele şi Capítulele sale, moştenitor direct al celor patru curente amintite mai sus.
3. Despre Principiile Doctrinare şi Tradiţionale ale Ordinului Regal
În faţa haosului şi a confuziei care domnesc la sfârşitul actualului ciclu al omenirii, Kali-Yuga, trebuie să expunem în mod clar şi limpede anumite puncte sau "Land-Markuri" doctrinare pentru a-i lămuri pe cercetătorii acestui fenomen, ca şi pe eventualii Candidaţi ce vor să i se alăture.
Toate activităţile noastre se bazează, în mod exclusiv, pe Esoterismul Tradiţional, aşa cum a fost el prezentat în limba franceză de către René Guénon. Nu considerăm însă că acesta ar fi avut idei proprii sau "originale" ci că, dimpotrivă, imensul său merit este acela de a fi expus, într-un limbaj modern, autenticele doctrine şi metode ale Tradiţiei Primordiale ca şi ale tradiţiilor particulare existente astăzi, ce derivă din aceasta. Considerăm că o tradiţie particulară vie este aceea care posedă, astăzi, reprezentanţi legitimi şi calificaţi, ce pot demonstra o continuitate neîntreruptă, un lanţ iniţiatic de oameni – în carne şi oase – prin care se leagă de originile sale, în mod obligatoriu supraomeneşti, condiţii pe care astăzi le îndeplinesc doar foarte puţine organizaţii iniţiatice.
Astfel, conform acestor condiţii, sunt tradiţii specifice, legitime şi vii: Hinduismul, Budismul, Taoismul, Iudaismul, Creştinismul, Islamul şi Masoneria (ultima fiind o iniţiere artizanală ale cărei origini urcă până la începutul civilizaţiei şi la primele înfiinţări de oraşe, şi nu trebuie confundată cu devierea numită "Masonerie Speculativă", inventată la Londra în 1717.)
În mod similar, sunt tradiţii specifice dispărute definitiv şi imposibil de a fi readuse la viaţă: tradiţia Nordică, cea Greco-Latină, cea Celtico-Druidică şi cea Şamanică sub toate formele sale actuale. Fără a mai vorbi de o presupusă "Tradiţie a Atlanţilor" împotriva căreia trebuie luată o poziţie netă, fiind necesar să ne amintim de caracterul nefast al Atlantidei, dispărută în străfundurile oceanului prin pedeapsă divină, datorită acţiunilor sacerdoţilor săi ce s-au abătut de la calea cea dreaptă, şi a războinicilor ei ...
În concluzie: Esoterismul Tradiţional, cu Doctrina şi metodele sale specifice, îşi propune să îi redea omului perfecţiunea sa originară, pentru ca acesta să poată – din acest punct central al existenţei sale – să acceadă la cunoaşterea stărilor superioare ale Fiinţei prin intermediul adevăratei inteligenţe: Inteligenţa Inimii...
4. Despre Istoria anticei Masonerii de Heredom
Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning este moştenitorul unor străvechi filiaţii iniţiatice şi are privilegiul de a fi primit ritualurile şi tradiţiile Templierilor refugiaţi în Scoţia pentru a scăpa de persecuţii. După distrugerea Ordinului Templierilor în cea mai mare parte a ţărilor din Europa, Cavalerii refugiaţi în Scoţia au fost protejaţi şi organizaţi în Ordinul Sf. Andrei al Ciulinului, înfiinţat pentru ei de către regele Robert the Bruce după bătălia de la Bannock-Burn (24 Iunie 1314) pentru a le răsplăti sprijinul decisiv pe care i l-au dat în respectiva bătălie ce a marcat independenţa Scoţiei. Ulterior, aceştia s-au unit cu Lojele Operative care ţineau de Abaţía din Kilwinning a călugărilor tyronnezi. Destinul Ordinului a fost indisolubil legat de cel al Dinastiei Stuart, pe timpul cât Mari Maeştri ereditari au fost membrii familiei Saint-Clair (Sinclair) din Rosslyn (sau, în ortografía veche : Roslin), formând nucleul principal al "Masoneriei Iacobite". Capela de la Rosslyn, lângă Edimburgh, este o dovadă vie a vechii splendori a autenticei Masonerii Scoţiene – în mod clar Iacobită - în care se contopesc rămăşiţele ordinului Sfântului Graal, ale Templierismului secret, Lojele Operative şi noul curent Rozicrucian.
După înfrângerea dinastiei Stuarţilor - care a dus şi la prăbuşirea familiei Sinclair din Rosslyn - Masoneria Iacobită a fost persecutată fără milă de dinastía uzurpatoare a tronurilor Scoţiei şi Angliei. Totuşi, influenţa sa ocultă s-a făcut simţită în mod clar pe timpul unificării masonilor scoţieni, irlandezi şi din nordul Angliei în aşa-numita Mare Lojă a "Anticilor", susţinută de ducii de Atholl, sub conducerea ilustrului mason Laurence Dermott. Aceşti masoni tradiţionali, numiţi "Antici", s-au opus timp de mai bine de 60 de ani masonilor "Moderni", creaţi prin devierea generată de pastorul Anderson, Payne şi Désaguliers.
De-a lungul întregii sale opere, René Guénon s-a ocupat pe larg de Masoneria de Heredom sau Masonería Scoţiană Iacobită. Aşa, de exemplu, în cartea sa “Ezoterismul lui Dante”, el analizează Ordinul Regal al Scoţiei şi cele două Grade Înalte ale acestuia, numite respectiv "Heredom" şi "Rossy+Cross"; în Etudes sur la Franc-Maconnerie et le Compagnonage apare celebrul artícol intitulat "Heredom" unde, între alte variante, amintitul cuvânt este pus în legătură cu cuvântul englez "heirdom" (moştenire), Guénon însuşi declarând că era vorba despre "moştenirea" Templierilor. În cartea sa “Símboluri Fundamentale ale Ştiinţei Sacre”, în una din aluziile sale obişnuite, spuse în treacăt, dar pline de semnificaţii, Guénon semnalează omonimia dintre "Caledonia" (vechiul nume al Scoţiei) şi pădurea mitologică "Calidon", fapt care îl face să presupună că, într-o epocă îndepărtată, Scoţia ar fi putut găzdui un centru spiritual ce se trăgea direct din Tradiţia Primordială, depinzând de “Ultima Thule”... De asemenea, etimologic, "Shetland" înseamnă textual "Ţara lui Shet, adică, "Ţara Stabilirii".
Trebuie să ne amintim, iarăşi, că, după alungarea lui Adam şi a Evei din Paradisul Terestru, i s-a permis fiului lor, Seth să se întoarcă în Eden pentru a recupera Sfântul Graal...
Pe de altă parte, se ştie că vechea Abaţie din Kilwinning a fost construită de călugării provenind din antica mănăstire din Icolm-Kil, situată în insula scoţiană Iona, mănăstire ce ţinea de misterioasa Biserică Culdee, reprezentantă a unui curent evanghelizant pre-roman şi celtic, desprins în mod direct din Creştinismul oriental primitiv. Şi nu putem să nu ne gândim şi la povestea lui Iosif din Arimateea şi Nicodim, care au adus Sfântul Graal de la Ierusalim în Insulele Britanice...
În fine, să menţionăm ceea ce a fost considerat până nu demult un secret în cadrul organizaţiilor tradiţionale ale Esoterismului occidental: Masonería Iacobită a servit drept “acoperire” pentru curentele oculte ale Templierismului, existente în Scoţia, fiind folosită pentru a combate deviaţia reprezentată de Masonería Speculativă, încă de la originile sale. Este vorba despre anihilarea efectelor schismei de la Londra, din 1717, prin adăugarea, la cele trei grade ale Masoneriei "Oficiale", a Gradelor Înalte, care transmiteau anumite iniţieri cavalereşti, cărora, datorită legăturilor existente între Scoţia (Caledonia), Ultima Thule şi Templierismul ce a supravieţuit în cadrul Dinastiei Stuart, li se potriveşte perfect numele generic de "Masonerie Scoţiană". În plus, trebuie să adăugăm că cele spuse mai sus se referă la adevărata Masonerie Templieră scoţiană, din secolele XIV – XVII, şi nu are nimic de a face cu aşa-numitul Rit Scoţian Antic şi Acceptat care, în ciuda numelui său, este o creaţie târzie, din anul 1804.
5. Despre specificul creştin al Ordinului Regal Heredom din Kilwinning
În faţa posibilităţii ca unii masoni – din alte Obedienţe – să fie nedumeriţi de ceremoniile, jurămintele şi ritualurile noastre, cu caracter eminamente creştin, precum şi având în vedere puţinele şi insuficientele informaţii existente despre Ordinul Regal de Heredom, precum şi anticipând calificativul de “lipsă de universalitate” pe care ni-l vor atribui unii, trebuie să precizăm următoarele:
• Cei care au creat Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning, ca reprezentanţi legitimi ai Templierismului Masonic scoţian, l-au pus sub pecetea Creştinismului Gnostic, ale cărui tradiţii, ritualuri şi credinţe au fost redescoperite de Cavalerii Templului la Ierusalim, atât prin contactele acestora cu sufiţii musulmani, cât şi cu Bisericile Creştine Orientale, dar şi prin descoperirile făcute în zona fostului Templu, distrus de romani în anul 70 e.n.
• Mesajul lui Christos este universal, iar acest caracter este evidenţiat de ofranda adusă de cei trei Regi Magi la Naşterea Sa: aur, tămâie şi mir, care reprezintă tripla putere: regală, sacerdotală şi profetică a lui Isus Christos. Prin calitatea sa sacerdotală, "conform Ordinului lui Melki-Tsedek", Iisus a unit indisolubil Creştinismul cu Tradiţia Primordială Paradisiacă, aşa cum a arătat în scrierile sale René Guénon.
• Un alt motiv al menţinerii cu fermitate a caracterului creştin al Masoneriei de Heredom a fost confruntarea cu de-creştinarea masivă şi rapidă a ritualurilor operative originale la care au recurs oportuniştii care au creat Marea Lojă a Londrei, fapt ce a impus luarea unor măsuri hotărâte de apărare a Tradiţiei.
• Reamintim, în acest context, mărturia ilustrului Frate Joseph de Maistre, Mare Profes al Ritului Scoţian Rectificat, care, într-o scrisoare trimisă ducelui de Brunswick-Luneburg, în anul 1782, se referă la "Creştinismul Primitiv" şi afirmă că "adevărata religie are mult mai mult decât 18 secole" şi că aceasta "s-a născut odată cu naşterea timpului ..."
Chiar dacă Ordinul Regal are, de la începuturile sale, un caracter creştin şi templier, el nu se opune primirii, în rândurile sale, a unor Candidaţi ce aparţin altor tradiţii regulare, cu condiţia ca aceştia:
1) Să fie apţi din punct de vedere fízic, psihic şi spiritual;
2) Să fi fost informaţi şi să accepte în mod expres caracterul creştin amintit, ca semn de neşters al Ordinului Regal, fără ca acest lucru să îi oblige să se convertească în vreun fel.
Desigur, nu pot fi primiţi ateii şi cei ce fac parte din toate celelalte forme deviante de pseudo-spiritualitate modernă (aşa-zisele masonerii “moderne”, “regulare”, “laice”,”liberale”, etc., mişcările de tip New-Age, wicca, şamanice, etc).
Ordinul Regal de Heredom nu desfăşoară nici un fel de activităţi politice, lăsându-le tuturor membrilor săi posibilitatea de a exercita în mod individual astfel de activităţi.
6. Despre ceea ce este şi ce nu este antica Masonerie de Heredom
Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning reprezintă forma primitivă a Masoneriei Scoţiene Iacobite şi constituie un Ordin Cavaleresc tributar Templierismului, dezvoltat pe o filiaţie masonică.
Existenţa sa este mult anterioară apariţiei celor două mari Rituri numite "scoţiene", care au fost constituite după apariţia acestuia, adică:
. Ritul Scoţian Rectificat, organizat prin Conventul de la Wilhelmsbad în 1782.
. Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, organizat la Charleston în 1804.
Masoneria Scoţiană Iacobită a dispărut din istoria profană după sângeroasa bătălie de la Culloden-Moor (1746), unde a fost distrusă, prin forţa armelor, în mod definitiv, legítima Casă Regală a Stuarţilor.
Urmare a masacrului de la Culloden, sir Charles Ratcliffe, lord de Derwent-Water şi Mare Maestru al Masoneriei Scoţiene Jacobite, alături de alţi masoni eminenţi, a fost decapitat cu securea în Turnul Londrei pe 8 Decembrie 1746.
Câţiva ani mai târziu, elemente din fosta Masonerie Iacobită s-au adunat şi au creat Masoneria Anticilor (Grand Lodge of Atholl) condusă de Ilustrul Fr.•. Laurence Dermott (1752) care, în fruntea masonilor irlandezi, scoţieni şi a celor din nordul Angliei, s-a confruntat cu duritate cu deviaţioniştii moderni, reprezentaţi de Marea Lojă a Londrei (1717) creată de pastorul James Anderson.
În zilele noastre, Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning a restaurat nu doar sub aspect spiritual operativitatea Artei Regale, ci – respectând cu stricteţe recomandările şi criticile Fratelui René Guénon de-a lungul întregii sale opere - a rectificat şi ritualurile folosite, în deplină armonie cu principiile tradiţionale imuabile ale Masoneriei Operative, anterioare deviaţiei moderne din 1717. Ca atare, au fost "arse între coloane" toate scrierile ilegitime ideologice, sociale, politice, moraliste, sentimentale, etc., care au infiltrat profanarea speculativă a "Modernilor".
Astfel, Ordinul Regal a păstrat vii tradiţiile, Uzanţele, Cutumele şi Ritualurile anticei Masonerii Operative pe care i-au lăsat-o moştenire strămoşii săi. Prin urmare, Constituţiile sale nu sunt cele redactate de pastorul Anderson, ci Vechile Îndatoriri (Old Charges) ale Masonilor Operativi, mai precis Manuscrisul numit "Inigo Jones".
Din cele spuse mai sus, rezultă că vechea Masonerie de Heredom este:
. Un Ordin esoteric tradiţional Occidental, ce transmite Iniţierea Operativă şi Artizanală pe care a primit-o în custodie ca moştenitor (Heredom=Heirdom) al filiaţiilor cavalereşti şi sacerdotale. Ca orice Ordin esoteric autentic, ea are o origine supra-omenească de unde provine influenţa sa spirituală, transmisă prin intermediul unui lanţ neîntrerupt de iniţiaţi. Provenind din antica Masonerie Operativă şi din Templierismul Iacobit scoţian, primeşte în Lojele sale, în anumite condiţii, bărbaţi şi femei apţi să primească iniţierea, egali în drepturi şi îndatoriri.
Tot astfel, rezultă că vechea Masonerie de Heredom nu este:
. O societate civilă cu scopuri profane precum progresul omenirii, ajutorul umanitar, laicizarea, liberalismul, etc., şi celelalte ideologii ale filosofiei occidentale moderne.
. Un sistem special de morală, fie ea şi "îmbrăcată în alegorii şi ilustrată prin símboluri."
. O religie, sau un înlocuitor al acesteia.
. O sectă religioasă de orice confesiune ar fi ea.
. O societate secretă, care să pună la cale conspiraţii şi comploturi.
. Un mijloc de ascensiune pe plan social în lumea profană.
. Un centru de activitate polítică, mai mult sau mai puţin exclusivist.
Ţinând seama de toate acestea, Ordinul Regal de Heredom nu respinge ideile Fraternităţii Masonice şi îi recunoaşte drept Fraţi şi Surori pe masonii iniţiaţi în alte Obedienţe, chiar dacă aceştia nu respectă aceleaşi "Land-Mark-uri" şi îi primeşte ca vizitatori la Lucrările Atelierelor sale.
Pe de altă parte, cunoscând situaţia constrângerilor şi a libertăţilor limitate în care se află Fraţii membri ai Obedienţelor moderne speculative, datorită falsei idei de "regularitate" administrativă ce provine din deviaţia andersoniană din 1717, nu solicităm reciprocitate din partea celor cărora le deschidem uşile Lojelor noastre pentru a putea cunoaşte Masoneria Tradiţională restaurată în principiile sale adevărate.
7. Despre adevăratele Principii ale Masoneriei Tradiţionale expuse de René Guénon
Apariţia Masoneriei Moderne sau Speculative în 1717, odată cu organizarea Marii Loji Unite a Londrei, ca rezultat al manipulărilor pastorului Anderson, a dat o gravă lovitură tradiţiei masonice. Această deviere modernă a determinat, câţiva ani mai târziu, unificarea masonilor operativi, conduşi de eminentul Fr.•. Laurence Dermott, care au constituit Marea Lojă a "Anticilor" pentru a păstra Vechile Obiceiuri tradiţionale.
Este limpede că rădăcinile Tradiţiei Masonice se află în Masoneria Operativă anterioară anului 1717, şi că Marea Lojă a Londrei era schismatică şi iregulară "ab initio". Această clarificare necesară - însă prea puţin cunoscută - aşează problema regularităţii masonice în adevărata ei perspectivă: apariţia Masoneriei Moderne sau Speculative este o subminare a ordinului tradiţional, având originea în imixtiunea profană a politicii, ca o consecinţă nefastă a războaielor dinastice şi religioase din Insulele Britanice.
Prin urmare, toată Masoneria Speculativă este iregulară încă de la originile sale, atât în ce priveşte ramura "anglo-saxonă", orientată către moralismul protestant, cât şi a ramurii "latine", desprinsă din precedenta, auto-intitulată progresistă, liberală sau laică.
Ilustrul Fr.•. René Guénon a fost un adevărat Maestru Operativ "în toate Gradele", fiind primul care a făcut Lumină în această chestiune, punând problema în termenii ei corecţi: adevărul despre Tradiţia Masonică trebuie căutat în Masoneria Antică dinainte de anul 1717, şi constituie singura modalitate de a pune "Ordo ab Chao" în dezorientarea care domneşte azi.
Aşadar, întorcându-ne la Marea Lojă Naţională Mixtă din România, trebuie să spunem că unul dintre Riturile practicate în cadrul acesteia este Ritul Scoţian Primitiv, tocmai cel ce descinde în linie directă din Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning amintit mai sus.
Din acest Rit s-au creat, de-a lungul timpului, alte două, practicate de asemenea în Obedienţa noastră:
- Ritul Scoţian Rectificat, în care masonul avizat poate discerne, în filigran, doctrina Reintegrării Spiritului în Pleroma Universală, enunţată de Martinez de Pasqually şi inserată în ritualurile acestuia de către creatorul său, Jean-Baptiste Willermoz;
- Ritul Cerneau, varianta autentică a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, având ritualurile cavalereşti de sorginte Templieră, nealterate, spre deosebire de modificările ulterioare aduse, la sfârşitul secolului XIX, de Albert Pike, care a distrus, practic, întregul sens mistic şi ezoteric al Ritului, subordonându-l unei reprezentări teatrale a episoadelor din Vechiul Testament.
În afara acestor trei Rituri Scoţiene, ce provin, aşa cum am văzut, din veritabila Tradiţie Masonică, Obedienţa noastră mai practică:
- Ritul Masonic Oriental şi Rectificat de Memphis-Misraim, care se bazează pe antica masonerie Egipteană, Hermetică, Pitagoreică şi Sacerdotală, ale cărei mistere au fost vehiculate din Egipt, Elada şi vechea Romă până în zilele noastre, în cadrul restrâns al unor familii nobiliare din peninsula Italică, Germania şi sudul Franţei;
- Ritul lui Swedenborg, rit aparte în masoneria universală, provenind din sistemul teosofic al marelui iluminat suedez Emmanuel Swedenborg, din secolul XVIII, rit creat şi dezvoltat ulterior, în secolul XIX, de adepţii săi englezi şi americani.
Iată, deci, că, prin tot ceea ce facem, noi ne încadrăm cu stricteţe în filonul Tradiţiei autentice, delimitându-ne în mod clar şi fără echivoc de rătăcirile doctrinare care au generat pseudo-masoneria „de cuţit şi furculiţă” de astăzi.
Caracterul cavaleresc al Ordinului nostru este demonstrat şi prin structura sa administrativă, care respinge categoric orice „democraţie” modernă, manifestată prin absurdul şi dăunătorul sistem al „alegerilor libere” prin care ajung, adeseori, în frunte cei lipsiţi de însuşiri autentice, dar având puteri financiare mai mari. Un adevărat ordin iniţiatic este adeptul Sinarhiei, ca formă de combatere a Anarhiei, care aşează Autoritatea Spirituală mai presus de Puterea Materială, generând o structură piramidală de exercitare a conducerii, ai cărei membri sunt numiţi, şi nu aleşi. Un Scutier nu îşi poate alege Cavalerul, un iniţiat nu poate schimba Iniţiatorul care i-a conferit acest har cu un altul, nici nu îi poate judeca defectele ori calităţile, aşa cum nu trebuie ca un fiu să îşi judece părinţii sau familia în care s-a născut şi nici nu o poate schimba cu alta. În sistemele iniţiatice autentice, nimic nu are loc „la întâmplare”, ci totul se desfăşoară conform unui Plan divin, deci totul trebuie luat ca atare. Un eveniment se „întâmplă” în mod „neîntâmplător”, în locul şi la momentul în care TREBUIA să aibă loc, şi nu se cade a pune la îndoială nici spaţiul, nici timpul manifestării sale, căci acestea sunt expresii fizice, materiale, ale intenţiilor spirituale dinafara sferei noastre de percepţie.
Prin urmare, orice organizaţie care se ocupă de lucruri lumeşti, „pământene”, fie ele afaceri, acţiuni din sfera vieţii sociale, politice, economice, activităţi caritabile sau de binefacere, NU ARE NIMIC ÎN COMUN CU ORDINELE INIŢIATICE şi, deci, cu adevărata Masonerie Tradiţională.
În mod similar, promovarea „Democraţiei” aşa cum este ea înţeleasă de la revoluţiile burgheze europene din secolele XVII-XVIII până astăzi, fie prin organizarea de alegeri a conducerii respectivului Ordin, fie prin supunerea la vot a deciziilor conducătorilor săi, este o abatere gravă de la însăşi raţiunea de a fi a acestor societăţi, fapt care le descalifică şi le exclude automat din rândul autenticelor păstrătoare a Tradiţiei Universale.
În fine, discriminarea sexuală, excluderea Femeilor din rândul membrilor cu drepturi egale, de către aşa-zişii "masoni regulari" nu dovedeşte decât înfeudarea lor în dogmele retrograde ale bisericii creştine de tip latin, occidental, şi ignorarea principiului Divin al dualismului prin care se produce reintegrarea şi reîntoarcerea la Unitatea Transcendentă a Pro-Paterului originar. Să nu uităm că atât Iisus Christos, prin Maria Magdalena, cât şi alţi profeţi Gnostici (Simon magul, de pildă, alături de însoţitoarea sa, Elena, etc.) au arătat prin puterea exemplului personal cum trebuie interpretată şi, mai ales, practicată cunoaşterea prin care omul se poate apropia de Principiul său creator.
Ar mai fi, desigur, multe de adăugat. Cum ar fi faptul că iniţierea presupune un contact direct, fizic, între Iniţiator şi cel iniţiat, ceea ce face ca aberaţii de genul „iniţierilor on-line” sau prin poştă, ori al auto-iniţierilor pe baza unui ritual primit de la mii de kilometri depărtare să fie aşezate acolo unde le este locul: în coşul de gunoi al istoriei moderne şi contemporane. Sau, iarăşi, sublinierea necesităţii creării unui grup mic de adevăraţi iniţiaţi, în detrimentul „iniţierilor în masă”, care fac ca anumite Obedienţe să numere mii de adepţi, şi să se lupte cu disperare între ele pentru atragerea altora.
Dar despre toate acestea vom discuta în viitorul apropiat.
Singurele organizaţii similare cu care întreţinem relaţii de prietenie sunt cele care ne-au acordat încrederea lor, înmânându-ne Patentele de funcţionare pentru Riturile practicate astăzi în Obedienţa noastră.
Acestea sunt, toate, din afara ţării şi nu au structuri numeroase, fiind de multe ori limitate la câteva loji de cercetare sau chiar la persoana unuia sau mai multor Conservatori ai Riturilor respective.
Motivele pentru care am ales, în mod conştient şi deliberat, această atitudine, pe care unii o califică drept "auto-izolare", sunt numeroase. Voi încerca să le expun pe scurt, pentru a clarifica unde se situează Marea Lojă Naţională Mixtă în raport cu ceilalţi pretinşi masoni români.
De la bun început trebuie spus că atât Masoneriile masculine, "regulare", care respectă Landmarkurile şi Constituţiile lui Anderson, de sorginte engleză, cât şi cele continentale, laice sau liberale, de tipul Marelui orient al Franţei, au o origine comună.
Ele provin din unirea, la Londra, în anul 1717, a patru loji simbolice care au renegat tradiţia autentică, multiseculară, şi, punându-se în slujba dinastiei de Hanovra, o dinastie străină de insulele Britanice, întrucât provenea din Germania, au rupt orice legătură cu masoneria scoţiană, condusă în mod tradiţional de Dinastia Stuart şi construită cu ajutorul urmaşilor Cavalerilor Templieri refugiaţi în Scoţia după persecutarea lor de către regele Franţei, Filip al IV-lea şi de către papa Clement.
Noile Constituţii, redactate, culmea, de un pastor de origine scoţiană, pe nume Anderson, ca şi "Landmarkurile" adoptate de masoneria engleză, nu aveau alt scop decât manipularea grosolană a istoriei, prin eliminarea oricăror referiri la originea templieră şi la conducerea iacobită a lojelor.
Pentru restaurarea adevărului istoric, vom prezenta, în continuare, un scurt istoric al masoneriei Ordinului regal de Heredom din Kilwinning (Scoţia), adică a ADEVĂRATEI masonerii, operative, sacerdotale, iniţiatice,redusă, astăzi, la un mic grup de adepţi din care, spunem cu mândrie, facem şi noi parte.
ORDINUL REGAL HEREDOM DIN KILWINNING ŞI ADEVĂRATA MASONERIE SCOŢIANĂ
1. Despre semnificaţia numelui Ordinului Regal de Heredom din Kilwinning
Numele Ordinului Regal de Heredom din Kilwinning are o serie de semnificaţii prea puţin cunoscute care, atunci când sunt dezvăluite, scot la iveală aspecte oculte ale istoriei, ale tradiţiei şi ale filiaţiei sale.
Cuvântul "Heredom" a trezit interesul şi curiozitatea multor cercetători, care au formulat mai multe teorii şi interpretări legate de acesta, unele mai plauzibile, altele destul de îndoielnice.
Cunoscutul mason şi scriitor francez René Guénon s-a referit pe larg la semnificaţia cuvântului "Heredom", în mai multe rânduri, în operele sale.
În primul rând trebuie arătat faptul că toate ipotezele pleacă de la rădăcina acestui cuvânt, formată de consoanele "HRDM". Ca şi în limba arabă sau în cea iudaică, semnificaţiile pe care le are această rădăcină diferă în funcţie de diferitele vocale care se interpun între consoanele respective.
Astfel, au fost stabilite următoarele variante:
1) HeiRDoM, cuvânt englezesc care înseamnă "moştenitor" sau "urmaş".
2) HieRos DoMos, cuvânt mixt - grec şi latin - care înseamnă "casă sacră", echivalent cu "templu".
3) HaRoDiM, cuvânt de origine ebraică, care îi desemna pe Supraveghetorii şi Supraintendenţii Lucrărilor pe timpul construcţiei Templului Regelui Solomon (Regi, II) ca şi pe Conducătorii unei Loji.
Pe de altă parte, trebuie să ne reamintim că localitatea scoţiană Kilwinning este celebră atât pentru vechea sa abaţíe, de influenţă celtico- culdee, cât şi pentru antica sa Lojă operativă, cea mai veche despre care există mărturii scrise.
Astfel, conform sensurilor amintite mai sus, există următoarele interpretări:
1) Ordinul Regal al "Moştenirii" sau al "Urmaşilor" abaţiei şi/sau ai Lojei de Kilwinning.
2) Ordinul Regal al Templului (casă sacră, abaţie) din Kilwinning (construit de Loja respectivă).
3) Ordinul Regal al Oficialilor de rang înalt din Loja din Kilwinning.
După cum se vede, toate aceste variante, departe de a se exclude, sunt perfect complementare şi subliniază aspectele creştine, templiere şi masonice ale Ordinului Regal.
2. Despre cele patru pietre de temelie ale anticei Masonerii de Heredom
Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning este urmaşul vechilor confrerii medievale reunite în jurul abaţiei din Kilwinning, Scoţia, în anul 1140 D.C. Această abaţie îi adăpostea pe Oficialii, Maeştrii şi Arhitecţii care lucrau pentru călugării tyronezi de la San Winning, care erau depozitarii spiritualităţii creştino-celtice a Bisericii Culdee. Mai târziu, Loja operativă a amintitei abaţii a fost unită cu Ordinul Cavalerilor Sf. Andrei al Ciulinului, continuator al Templierismului în Scoţia după secolul XIV, ordin înfiinţat de regele Robert the Bruce, după bătălia de la Bannock-Burn (24 Iunie 1314), pentru a-i proteja pe Templierii care se refugiaseră în Scoţia pentru a scăpa de persecuţii şi care l-au ajutat decisiv în amintita bătălie.
Filiaţia iniţiatică a Ordinului Regal Heredom din Kilwinning reuneşte patru curente ale esoterismului tradiţional Occidental, care constituie cele patru Pietre de temelie ce susţin acest edificiu. Ele sunt:
1) Curentul Solomonic, transmiţând legenda construirii Templului lui Solomon.
2) Curentul pitagoreic, transmiţând cunoaşterea Geometriei Sacre.
3) Curentul hermetic, transmiţând Arta Regală, alchimică.
4) Curentul templier, transmiţând Calea Cavalerească prin intermediul Gradelor Înalte scoţiene legate de Dinastia Stuart şi de Lojele "Iacobite"
Ordinul Regal practică ceea ce, în secolul XVIII, se va numi Early Grand Scottish Rite (Marele Rit Scoţian Primitiv) în Lojele şi Capítulele sale, moştenitor direct al celor patru curente amintite mai sus.
3. Despre Principiile Doctrinare şi Tradiţionale ale Ordinului Regal
În faţa haosului şi a confuziei care domnesc la sfârşitul actualului ciclu al omenirii, Kali-Yuga, trebuie să expunem în mod clar şi limpede anumite puncte sau "Land-Markuri" doctrinare pentru a-i lămuri pe cercetătorii acestui fenomen, ca şi pe eventualii Candidaţi ce vor să i se alăture.
Toate activităţile noastre se bazează, în mod exclusiv, pe Esoterismul Tradiţional, aşa cum a fost el prezentat în limba franceză de către René Guénon. Nu considerăm însă că acesta ar fi avut idei proprii sau "originale" ci că, dimpotrivă, imensul său merit este acela de a fi expus, într-un limbaj modern, autenticele doctrine şi metode ale Tradiţiei Primordiale ca şi ale tradiţiilor particulare existente astăzi, ce derivă din aceasta. Considerăm că o tradiţie particulară vie este aceea care posedă, astăzi, reprezentanţi legitimi şi calificaţi, ce pot demonstra o continuitate neîntreruptă, un lanţ iniţiatic de oameni – în carne şi oase – prin care se leagă de originile sale, în mod obligatoriu supraomeneşti, condiţii pe care astăzi le îndeplinesc doar foarte puţine organizaţii iniţiatice.
Astfel, conform acestor condiţii, sunt tradiţii specifice, legitime şi vii: Hinduismul, Budismul, Taoismul, Iudaismul, Creştinismul, Islamul şi Masoneria (ultima fiind o iniţiere artizanală ale cărei origini urcă până la începutul civilizaţiei şi la primele înfiinţări de oraşe, şi nu trebuie confundată cu devierea numită "Masonerie Speculativă", inventată la Londra în 1717.)
În mod similar, sunt tradiţii specifice dispărute definitiv şi imposibil de a fi readuse la viaţă: tradiţia Nordică, cea Greco-Latină, cea Celtico-Druidică şi cea Şamanică sub toate formele sale actuale. Fără a mai vorbi de o presupusă "Tradiţie a Atlanţilor" împotriva căreia trebuie luată o poziţie netă, fiind necesar să ne amintim de caracterul nefast al Atlantidei, dispărută în străfundurile oceanului prin pedeapsă divină, datorită acţiunilor sacerdoţilor săi ce s-au abătut de la calea cea dreaptă, şi a războinicilor ei ...
În concluzie: Esoterismul Tradiţional, cu Doctrina şi metodele sale specifice, îşi propune să îi redea omului perfecţiunea sa originară, pentru ca acesta să poată – din acest punct central al existenţei sale – să acceadă la cunoaşterea stărilor superioare ale Fiinţei prin intermediul adevăratei inteligenţe: Inteligenţa Inimii...
4. Despre Istoria anticei Masonerii de Heredom
Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning este moştenitorul unor străvechi filiaţii iniţiatice şi are privilegiul de a fi primit ritualurile şi tradiţiile Templierilor refugiaţi în Scoţia pentru a scăpa de persecuţii. După distrugerea Ordinului Templierilor în cea mai mare parte a ţărilor din Europa, Cavalerii refugiaţi în Scoţia au fost protejaţi şi organizaţi în Ordinul Sf. Andrei al Ciulinului, înfiinţat pentru ei de către regele Robert the Bruce după bătălia de la Bannock-Burn (24 Iunie 1314) pentru a le răsplăti sprijinul decisiv pe care i l-au dat în respectiva bătălie ce a marcat independenţa Scoţiei. Ulterior, aceştia s-au unit cu Lojele Operative care ţineau de Abaţía din Kilwinning a călugărilor tyronnezi. Destinul Ordinului a fost indisolubil legat de cel al Dinastiei Stuart, pe timpul cât Mari Maeştri ereditari au fost membrii familiei Saint-Clair (Sinclair) din Rosslyn (sau, în ortografía veche : Roslin), formând nucleul principal al "Masoneriei Iacobite". Capela de la Rosslyn, lângă Edimburgh, este o dovadă vie a vechii splendori a autenticei Masonerii Scoţiene – în mod clar Iacobită - în care se contopesc rămăşiţele ordinului Sfântului Graal, ale Templierismului secret, Lojele Operative şi noul curent Rozicrucian.
După înfrângerea dinastiei Stuarţilor - care a dus şi la prăbuşirea familiei Sinclair din Rosslyn - Masoneria Iacobită a fost persecutată fără milă de dinastía uzurpatoare a tronurilor Scoţiei şi Angliei. Totuşi, influenţa sa ocultă s-a făcut simţită în mod clar pe timpul unificării masonilor scoţieni, irlandezi şi din nordul Angliei în aşa-numita Mare Lojă a "Anticilor", susţinută de ducii de Atholl, sub conducerea ilustrului mason Laurence Dermott. Aceşti masoni tradiţionali, numiţi "Antici", s-au opus timp de mai bine de 60 de ani masonilor "Moderni", creaţi prin devierea generată de pastorul Anderson, Payne şi Désaguliers.
De-a lungul întregii sale opere, René Guénon s-a ocupat pe larg de Masoneria de Heredom sau Masonería Scoţiană Iacobită. Aşa, de exemplu, în cartea sa “Ezoterismul lui Dante”, el analizează Ordinul Regal al Scoţiei şi cele două Grade Înalte ale acestuia, numite respectiv "Heredom" şi "Rossy+Cross"; în Etudes sur la Franc-Maconnerie et le Compagnonage apare celebrul artícol intitulat "Heredom" unde, între alte variante, amintitul cuvânt este pus în legătură cu cuvântul englez "heirdom" (moştenire), Guénon însuşi declarând că era vorba despre "moştenirea" Templierilor. În cartea sa “Símboluri Fundamentale ale Ştiinţei Sacre”, în una din aluziile sale obişnuite, spuse în treacăt, dar pline de semnificaţii, Guénon semnalează omonimia dintre "Caledonia" (vechiul nume al Scoţiei) şi pădurea mitologică "Calidon", fapt care îl face să presupună că, într-o epocă îndepărtată, Scoţia ar fi putut găzdui un centru spiritual ce se trăgea direct din Tradiţia Primordială, depinzând de “Ultima Thule”... De asemenea, etimologic, "Shetland" înseamnă textual "Ţara lui Shet, adică, "Ţara Stabilirii".
Trebuie să ne amintim, iarăşi, că, după alungarea lui Adam şi a Evei din Paradisul Terestru, i s-a permis fiului lor, Seth să se întoarcă în Eden pentru a recupera Sfântul Graal...
Pe de altă parte, se ştie că vechea Abaţie din Kilwinning a fost construită de călugării provenind din antica mănăstire din Icolm-Kil, situată în insula scoţiană Iona, mănăstire ce ţinea de misterioasa Biserică Culdee, reprezentantă a unui curent evanghelizant pre-roman şi celtic, desprins în mod direct din Creştinismul oriental primitiv. Şi nu putem să nu ne gândim şi la povestea lui Iosif din Arimateea şi Nicodim, care au adus Sfântul Graal de la Ierusalim în Insulele Britanice...
În fine, să menţionăm ceea ce a fost considerat până nu demult un secret în cadrul organizaţiilor tradiţionale ale Esoterismului occidental: Masonería Iacobită a servit drept “acoperire” pentru curentele oculte ale Templierismului, existente în Scoţia, fiind folosită pentru a combate deviaţia reprezentată de Masonería Speculativă, încă de la originile sale. Este vorba despre anihilarea efectelor schismei de la Londra, din 1717, prin adăugarea, la cele trei grade ale Masoneriei "Oficiale", a Gradelor Înalte, care transmiteau anumite iniţieri cavalereşti, cărora, datorită legăturilor existente între Scoţia (Caledonia), Ultima Thule şi Templierismul ce a supravieţuit în cadrul Dinastiei Stuart, li se potriveşte perfect numele generic de "Masonerie Scoţiană". În plus, trebuie să adăugăm că cele spuse mai sus se referă la adevărata Masonerie Templieră scoţiană, din secolele XIV – XVII, şi nu are nimic de a face cu aşa-numitul Rit Scoţian Antic şi Acceptat care, în ciuda numelui său, este o creaţie târzie, din anul 1804.
5. Despre specificul creştin al Ordinului Regal Heredom din Kilwinning
În faţa posibilităţii ca unii masoni – din alte Obedienţe – să fie nedumeriţi de ceremoniile, jurămintele şi ritualurile noastre, cu caracter eminamente creştin, precum şi având în vedere puţinele şi insuficientele informaţii existente despre Ordinul Regal de Heredom, precum şi anticipând calificativul de “lipsă de universalitate” pe care ni-l vor atribui unii, trebuie să precizăm următoarele:
• Cei care au creat Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning, ca reprezentanţi legitimi ai Templierismului Masonic scoţian, l-au pus sub pecetea Creştinismului Gnostic, ale cărui tradiţii, ritualuri şi credinţe au fost redescoperite de Cavalerii Templului la Ierusalim, atât prin contactele acestora cu sufiţii musulmani, cât şi cu Bisericile Creştine Orientale, dar şi prin descoperirile făcute în zona fostului Templu, distrus de romani în anul 70 e.n.
• Mesajul lui Christos este universal, iar acest caracter este evidenţiat de ofranda adusă de cei trei Regi Magi la Naşterea Sa: aur, tămâie şi mir, care reprezintă tripla putere: regală, sacerdotală şi profetică a lui Isus Christos. Prin calitatea sa sacerdotală, "conform Ordinului lui Melki-Tsedek", Iisus a unit indisolubil Creştinismul cu Tradiţia Primordială Paradisiacă, aşa cum a arătat în scrierile sale René Guénon.
• Un alt motiv al menţinerii cu fermitate a caracterului creştin al Masoneriei de Heredom a fost confruntarea cu de-creştinarea masivă şi rapidă a ritualurilor operative originale la care au recurs oportuniştii care au creat Marea Lojă a Londrei, fapt ce a impus luarea unor măsuri hotărâte de apărare a Tradiţiei.
• Reamintim, în acest context, mărturia ilustrului Frate Joseph de Maistre, Mare Profes al Ritului Scoţian Rectificat, care, într-o scrisoare trimisă ducelui de Brunswick-Luneburg, în anul 1782, se referă la "Creştinismul Primitiv" şi afirmă că "adevărata religie are mult mai mult decât 18 secole" şi că aceasta "s-a născut odată cu naşterea timpului ..."
Chiar dacă Ordinul Regal are, de la începuturile sale, un caracter creştin şi templier, el nu se opune primirii, în rândurile sale, a unor Candidaţi ce aparţin altor tradiţii regulare, cu condiţia ca aceştia:
1) Să fie apţi din punct de vedere fízic, psihic şi spiritual;
2) Să fi fost informaţi şi să accepte în mod expres caracterul creştin amintit, ca semn de neşters al Ordinului Regal, fără ca acest lucru să îi oblige să se convertească în vreun fel.
Desigur, nu pot fi primiţi ateii şi cei ce fac parte din toate celelalte forme deviante de pseudo-spiritualitate modernă (aşa-zisele masonerii “moderne”, “regulare”, “laice”,”liberale”, etc., mişcările de tip New-Age, wicca, şamanice, etc).
Ordinul Regal de Heredom nu desfăşoară nici un fel de activităţi politice, lăsându-le tuturor membrilor săi posibilitatea de a exercita în mod individual astfel de activităţi.
6. Despre ceea ce este şi ce nu este antica Masonerie de Heredom
Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning reprezintă forma primitivă a Masoneriei Scoţiene Iacobite şi constituie un Ordin Cavaleresc tributar Templierismului, dezvoltat pe o filiaţie masonică.
Existenţa sa este mult anterioară apariţiei celor două mari Rituri numite "scoţiene", care au fost constituite după apariţia acestuia, adică:
. Ritul Scoţian Rectificat, organizat prin Conventul de la Wilhelmsbad în 1782.
. Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, organizat la Charleston în 1804.
Masoneria Scoţiană Iacobită a dispărut din istoria profană după sângeroasa bătălie de la Culloden-Moor (1746), unde a fost distrusă, prin forţa armelor, în mod definitiv, legítima Casă Regală a Stuarţilor.
Urmare a masacrului de la Culloden, sir Charles Ratcliffe, lord de Derwent-Water şi Mare Maestru al Masoneriei Scoţiene Jacobite, alături de alţi masoni eminenţi, a fost decapitat cu securea în Turnul Londrei pe 8 Decembrie 1746.
Câţiva ani mai târziu, elemente din fosta Masonerie Iacobită s-au adunat şi au creat Masoneria Anticilor (Grand Lodge of Atholl) condusă de Ilustrul Fr.•. Laurence Dermott (1752) care, în fruntea masonilor irlandezi, scoţieni şi a celor din nordul Angliei, s-a confruntat cu duritate cu deviaţioniştii moderni, reprezentaţi de Marea Lojă a Londrei (1717) creată de pastorul James Anderson.
În zilele noastre, Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning a restaurat nu doar sub aspect spiritual operativitatea Artei Regale, ci – respectând cu stricteţe recomandările şi criticile Fratelui René Guénon de-a lungul întregii sale opere - a rectificat şi ritualurile folosite, în deplină armonie cu principiile tradiţionale imuabile ale Masoneriei Operative, anterioare deviaţiei moderne din 1717. Ca atare, au fost "arse între coloane" toate scrierile ilegitime ideologice, sociale, politice, moraliste, sentimentale, etc., care au infiltrat profanarea speculativă a "Modernilor".
Astfel, Ordinul Regal a păstrat vii tradiţiile, Uzanţele, Cutumele şi Ritualurile anticei Masonerii Operative pe care i-au lăsat-o moştenire strămoşii săi. Prin urmare, Constituţiile sale nu sunt cele redactate de pastorul Anderson, ci Vechile Îndatoriri (Old Charges) ale Masonilor Operativi, mai precis Manuscrisul numit "Inigo Jones".
Din cele spuse mai sus, rezultă că vechea Masonerie de Heredom este:
. Un Ordin esoteric tradiţional Occidental, ce transmite Iniţierea Operativă şi Artizanală pe care a primit-o în custodie ca moştenitor (Heredom=Heirdom) al filiaţiilor cavalereşti şi sacerdotale. Ca orice Ordin esoteric autentic, ea are o origine supra-omenească de unde provine influenţa sa spirituală, transmisă prin intermediul unui lanţ neîntrerupt de iniţiaţi. Provenind din antica Masonerie Operativă şi din Templierismul Iacobit scoţian, primeşte în Lojele sale, în anumite condiţii, bărbaţi şi femei apţi să primească iniţierea, egali în drepturi şi îndatoriri.
Tot astfel, rezultă că vechea Masonerie de Heredom nu este:
. O societate civilă cu scopuri profane precum progresul omenirii, ajutorul umanitar, laicizarea, liberalismul, etc., şi celelalte ideologii ale filosofiei occidentale moderne.
. Un sistem special de morală, fie ea şi "îmbrăcată în alegorii şi ilustrată prin símboluri."
. O religie, sau un înlocuitor al acesteia.
. O sectă religioasă de orice confesiune ar fi ea.
. O societate secretă, care să pună la cale conspiraţii şi comploturi.
. Un mijloc de ascensiune pe plan social în lumea profană.
. Un centru de activitate polítică, mai mult sau mai puţin exclusivist.
Ţinând seama de toate acestea, Ordinul Regal de Heredom nu respinge ideile Fraternităţii Masonice şi îi recunoaşte drept Fraţi şi Surori pe masonii iniţiaţi în alte Obedienţe, chiar dacă aceştia nu respectă aceleaşi "Land-Mark-uri" şi îi primeşte ca vizitatori la Lucrările Atelierelor sale.
Pe de altă parte, cunoscând situaţia constrângerilor şi a libertăţilor limitate în care se află Fraţii membri ai Obedienţelor moderne speculative, datorită falsei idei de "regularitate" administrativă ce provine din deviaţia andersoniană din 1717, nu solicităm reciprocitate din partea celor cărora le deschidem uşile Lojelor noastre pentru a putea cunoaşte Masoneria Tradiţională restaurată în principiile sale adevărate.
7. Despre adevăratele Principii ale Masoneriei Tradiţionale expuse de René Guénon
Apariţia Masoneriei Moderne sau Speculative în 1717, odată cu organizarea Marii Loji Unite a Londrei, ca rezultat al manipulărilor pastorului Anderson, a dat o gravă lovitură tradiţiei masonice. Această deviere modernă a determinat, câţiva ani mai târziu, unificarea masonilor operativi, conduşi de eminentul Fr.•. Laurence Dermott, care au constituit Marea Lojă a "Anticilor" pentru a păstra Vechile Obiceiuri tradiţionale.
Este limpede că rădăcinile Tradiţiei Masonice se află în Masoneria Operativă anterioară anului 1717, şi că Marea Lojă a Londrei era schismatică şi iregulară "ab initio". Această clarificare necesară - însă prea puţin cunoscută - aşează problema regularităţii masonice în adevărata ei perspectivă: apariţia Masoneriei Moderne sau Speculative este o subminare a ordinului tradiţional, având originea în imixtiunea profană a politicii, ca o consecinţă nefastă a războaielor dinastice şi religioase din Insulele Britanice.
Prin urmare, toată Masoneria Speculativă este iregulară încă de la originile sale, atât în ce priveşte ramura "anglo-saxonă", orientată către moralismul protestant, cât şi a ramurii "latine", desprinsă din precedenta, auto-intitulată progresistă, liberală sau laică.
Ilustrul Fr.•. René Guénon a fost un adevărat Maestru Operativ "în toate Gradele", fiind primul care a făcut Lumină în această chestiune, punând problema în termenii ei corecţi: adevărul despre Tradiţia Masonică trebuie căutat în Masoneria Antică dinainte de anul 1717, şi constituie singura modalitate de a pune "Ordo ab Chao" în dezorientarea care domneşte azi.
Aşadar, întorcându-ne la Marea Lojă Naţională Mixtă din România, trebuie să spunem că unul dintre Riturile practicate în cadrul acesteia este Ritul Scoţian Primitiv, tocmai cel ce descinde în linie directă din Ordinul Regal de Heredom din Kilwinning amintit mai sus.
Din acest Rit s-au creat, de-a lungul timpului, alte două, practicate de asemenea în Obedienţa noastră:
- Ritul Scoţian Rectificat, în care masonul avizat poate discerne, în filigran, doctrina Reintegrării Spiritului în Pleroma Universală, enunţată de Martinez de Pasqually şi inserată în ritualurile acestuia de către creatorul său, Jean-Baptiste Willermoz;
- Ritul Cerneau, varianta autentică a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, având ritualurile cavalereşti de sorginte Templieră, nealterate, spre deosebire de modificările ulterioare aduse, la sfârşitul secolului XIX, de Albert Pike, care a distrus, practic, întregul sens mistic şi ezoteric al Ritului, subordonându-l unei reprezentări teatrale a episoadelor din Vechiul Testament.
În afara acestor trei Rituri Scoţiene, ce provin, aşa cum am văzut, din veritabila Tradiţie Masonică, Obedienţa noastră mai practică:
- Ritul Masonic Oriental şi Rectificat de Memphis-Misraim, care se bazează pe antica masonerie Egipteană, Hermetică, Pitagoreică şi Sacerdotală, ale cărei mistere au fost vehiculate din Egipt, Elada şi vechea Romă până în zilele noastre, în cadrul restrâns al unor familii nobiliare din peninsula Italică, Germania şi sudul Franţei;
- Ritul lui Swedenborg, rit aparte în masoneria universală, provenind din sistemul teosofic al marelui iluminat suedez Emmanuel Swedenborg, din secolul XVIII, rit creat şi dezvoltat ulterior, în secolul XIX, de adepţii săi englezi şi americani.
Iată, deci, că, prin tot ceea ce facem, noi ne încadrăm cu stricteţe în filonul Tradiţiei autentice, delimitându-ne în mod clar şi fără echivoc de rătăcirile doctrinare care au generat pseudo-masoneria „de cuţit şi furculiţă” de astăzi.
Caracterul cavaleresc al Ordinului nostru este demonstrat şi prin structura sa administrativă, care respinge categoric orice „democraţie” modernă, manifestată prin absurdul şi dăunătorul sistem al „alegerilor libere” prin care ajung, adeseori, în frunte cei lipsiţi de însuşiri autentice, dar având puteri financiare mai mari. Un adevărat ordin iniţiatic este adeptul Sinarhiei, ca formă de combatere a Anarhiei, care aşează Autoritatea Spirituală mai presus de Puterea Materială, generând o structură piramidală de exercitare a conducerii, ai cărei membri sunt numiţi, şi nu aleşi. Un Scutier nu îşi poate alege Cavalerul, un iniţiat nu poate schimba Iniţiatorul care i-a conferit acest har cu un altul, nici nu îi poate judeca defectele ori calităţile, aşa cum nu trebuie ca un fiu să îşi judece părinţii sau familia în care s-a născut şi nici nu o poate schimba cu alta. În sistemele iniţiatice autentice, nimic nu are loc „la întâmplare”, ci totul se desfăşoară conform unui Plan divin, deci totul trebuie luat ca atare. Un eveniment se „întâmplă” în mod „neîntâmplător”, în locul şi la momentul în care TREBUIA să aibă loc, şi nu se cade a pune la îndoială nici spaţiul, nici timpul manifestării sale, căci acestea sunt expresii fizice, materiale, ale intenţiilor spirituale dinafara sferei noastre de percepţie.
Prin urmare, orice organizaţie care se ocupă de lucruri lumeşti, „pământene”, fie ele afaceri, acţiuni din sfera vieţii sociale, politice, economice, activităţi caritabile sau de binefacere, NU ARE NIMIC ÎN COMUN CU ORDINELE INIŢIATICE şi, deci, cu adevărata Masonerie Tradiţională.
În mod similar, promovarea „Democraţiei” aşa cum este ea înţeleasă de la revoluţiile burgheze europene din secolele XVII-XVIII până astăzi, fie prin organizarea de alegeri a conducerii respectivului Ordin, fie prin supunerea la vot a deciziilor conducătorilor săi, este o abatere gravă de la însăşi raţiunea de a fi a acestor societăţi, fapt care le descalifică şi le exclude automat din rândul autenticelor păstrătoare a Tradiţiei Universale.
În fine, discriminarea sexuală, excluderea Femeilor din rândul membrilor cu drepturi egale, de către aşa-zişii "masoni regulari" nu dovedeşte decât înfeudarea lor în dogmele retrograde ale bisericii creştine de tip latin, occidental, şi ignorarea principiului Divin al dualismului prin care se produce reintegrarea şi reîntoarcerea la Unitatea Transcendentă a Pro-Paterului originar. Să nu uităm că atât Iisus Christos, prin Maria Magdalena, cât şi alţi profeţi Gnostici (Simon magul, de pildă, alături de însoţitoarea sa, Elena, etc.) au arătat prin puterea exemplului personal cum trebuie interpretată şi, mai ales, practicată cunoaşterea prin care omul se poate apropia de Principiul său creator.
Ar mai fi, desigur, multe de adăugat. Cum ar fi faptul că iniţierea presupune un contact direct, fizic, între Iniţiator şi cel iniţiat, ceea ce face ca aberaţii de genul „iniţierilor on-line” sau prin poştă, ori al auto-iniţierilor pe baza unui ritual primit de la mii de kilometri depărtare să fie aşezate acolo unde le este locul: în coşul de gunoi al istoriei moderne şi contemporane. Sau, iarăşi, sublinierea necesităţii creării unui grup mic de adevăraţi iniţiaţi, în detrimentul „iniţierilor în masă”, care fac ca anumite Obedienţe să numere mii de adepţi, şi să se lupte cu disperare între ele pentru atragerea altora.
Dar despre toate acestea vom discuta în viitorul apropiat.
marți, 9 martie 2010
Precizări
Din motive organizatorice, conferinţa preconizată a avea loc la Sibiu în data de 10 Martie, susţinută de Vlad Sauciuc şi Oreste Teodorescu se amână pentru luna Mai a acestui an.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)