În Masoneria Română există, pentru Lojile simbolice, numite şi "Loji albastre" sau ale Sf. Ioan, un număr destul de mare de Obedienţe care le gestionează. Majoritatea, şapte sau opt, se ocupă de Lojile masculine, aşa-zis regulare, pentru că respectă un set de norme sau principii numite Landmark-uri, impuse de masonii englezi la începutul secolului al XVIII-lea. Există însă şi câteva loji feminine, fie independente - cazul Marii Loji Feminine din România - fie lucrând în subordinea unor obedienţe străine, franceze sau elveţiene, după caz.
Masoneria mixtă a fost, până acum, destul de puţin întâlnită în ţara noastră. Există câteva Ateliere aparţinând Ordinului Masonic "Le Droit Humain", precum şi alte Loji care ţin de Ordinul Masonic Delphi, entitate desprinsă din precedentul, ori altele subordonate unei Mari Loji Mixte din Italia. Toate aceste Loji simbolice lucrează în Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, unul din Riturile larg răspândite în întreaga lume, şi sunt laice, în sensul că nu cer membrilor lor să creadă în existenţa Marelui Arhitect al Universului, ca principiu care a stat la baza Genezei.
În acest fel, amintitele Ateliere mixte se situează pe poziţii asemănătoare Marelui Orient al României, care este de asemenea laic, şi care, de puţină vreme, şi-a deschis porţile şi femeilor, în cadul lojilor de adopţie.
Aşadar, cele două curente principale - cel deist, strict masculin, şi cel laic, masculin, feminin sau mixt - au prins rădăcini solide în solul românesc după anul 1991, fapt cu atât mai îmbucurător dacă ţinem seama de totala interdicţie şi de prigoana la care au fost supuşi franc-masonii români odată cu instaurarea terorii comuniste.
Există, însă, şi o a treia latură a masoneriei universale, mai puţin cunoscută, pentru că nu a dorit niciodată să facă prozeliţi şi şi-a ales membrii cu multă grijă, pe criterii strict calitative. Este vorba despre Masoneria Ocultă, Mistică sau Spiritualistă, care include două categorii de Rituri şi Ritualuri: unele Creştine (Scoţian Rectificat, Scoţian Primitiv, Cerneau) şi altele Hermetice şi Magice (Memphis-Misraim, Swedenborg).
Aceste Rituri nu sunt apanajul exclusiv al Masoneriei spiritualiste, ele fiind practicate şi în cadrul unor Obedienţe deiste sau laice. În acestea, însă, Ritualurile lor au fost modificate şi prelucrate, pentru a se omite orice parte invocatorie, magică sau de tip liturgic, creştin. De asemenea, prin excluderea femeilor, a fost înlăturată orice posibilitate de refacere, prin alchimie spirituală, a unităţii primordiale a Omului de dinaintea Căderii sale în lumea materială. Astfel, aceste ritualuri, golite de sensul lor ezoteric, au rămas doar o reprezentare teatrală a unor episoade biblice, fără efect pe planurile energetice subtile.
Prin urmare, Franc-Masoneria universală, atât de tip deist, cât şi cea laică, s-a transformat într-o Frăţie cu valenţe umaniste, de binefacere şi întrajutorare, pierzându-şi caracterul de şcoală a micilor mistere şi poartă de intrare spre alte ordine iniţiatice, mai profunde, în care vechii înţelepţi studiau Marile Mistere ale omenirii şi ale universului.
Este meritul Masoneriei Oculte, Spiritualiste, Mistice, de a fi păstrat, de-a lungul veacurilor, filonul acestei Tradiţii primordiale şi de a-l fi împărtăşit unui mic număr de adepţi, în mod obligatoriu de ambe sexe, pentru a nu se pierde pentru totdeauna.
Numărul Masonilor din această a treia categorie, bărbaţi şi femei, nu depăşeşte, la nivel mondial, câteva sute de persoane, extrem de puţin în raport cu milioanele de membri ai celorlalte două sisteme masonice amintite mai înainte.
Deşi îi recunosc drept Fraţi şi Surori pe toţi cei ce fac parte din Lanţul masonic Universal, masonii din Obedienţele oculte sunt, de multe ori, ignoraţi de ceilalţi, şi, în acelaşi timp, adoptând o atitudine rezervată, discretă, preferă să se adâncească în studiu şi meditaţie, ori în lucrul asupra sinelui, pentru realizarea Marii opere alchimice, după învăţăturile lui Hermes Trismegistul sau cele ale Marelui Maestru Iisus Christos.
Iată de ce, adepţi ai Trandafirului şi ai Crucii, ei nu ies decât arareori în public şi nu se preocupă de latura materială a omului, oricât de nobilă ar fi ea, prin actele de binefacere ce stau la baza activităţilor celorlalţi franc-masoni, ci sunt focalizaţi îndeosebi asupra desluşirii elementelor ce compun Sufletul şi Spiritul, celelalte două faţete ale Treimii universale.
Marea Lojă Naţională Mixtă din România este o Obedienţă ce reuneşte, sub forma unei federaţii de Loji simbolice autonome, tocmai Atelierele în care se practică acest fel de Masonerie, total diferit de tot ce există sau a existat până acum la noi.
Lojile simbolice din subordinea M.L.N.M.R. lucrează în cinci Rituri: Memphis-Misraim, Scoţian Rectificat, Scoţian Primitiv, Cerneau şi Swedenborg, pe baza Ritualurilor originale ale acestora, şi nu a celor modificate ulterior de marea majoritate a Obedienţelor din lume.
Fiecare Rit are, la rândul său, corpurile superioare proprii, în care membrii pot evolua până la gradul ultim al fiecăruia dintre ele.
În plus, Masonii care au ajuns la gradul de Maestru în cadrul Lojilor albastre din M.L.N.M.R. pot opta pentru continuarea parcursului iniţiatic în alte Ordine şi Societăţi Iniţiatice, hermetice sau creştine, în funcţie de disponibilităţile şi capacitatea fiecăruia.
Conştienţi de răspunderea ce le revine, acum, în pragul Erei Vărsătorului, la finele epocii numite Kali Yuga, cea mai depărtată de spiritualitate şi adâncită în materialism, Fraţii şi Surorile Marii Loji Naţionale Mixte din România lucrează, cu prudenţă şi discreţie, pentru binele umanităţii, în colaborare cu Maeştri spirituali autohtoni şi de pe alte meridiane.
Acest blog este destinat să creeze o punte de comunicare între membri dar şi o interfaţă cu lumea profană, pentru a răspunde la eventualele întrebări adresate de cititori şi a putea fi contactaţi de către cei interesaţi să afle mai multe despre noi.
Cu urări de Pace, Lumină şi Iubire,
Dr. Vlad Sauciuc
Mare Maestru al Marii Loji Naţionale Mixte din România
